Username:

Password:

Fargot Password? / Help
 

Blog

0 comments

De la OM la OM

Biscuiți salatini (crackers), praf de copt, zahăr, stafide, griș, semințe decojite de floarea soarelui, mac, susan, gem de fructe, lămâi, nucă de cocos, unt, făină, iauri (lapte bătut). fructe (banane, portocale, mere etc.)

Sună a rețetă de ceva. Nu vă îngrijorați. Formația OM nu s-a reprofilat pe catering :) . Acestea sunt doar ingredientele de care vom avea nevoie în următoarele 2 săptămâni. În perioada 10 – 24 decembrie, formația OM va lua parte la diferite evenimente caritabile organizate de Asociația Life Force. În principal este vorba despre evenimente cu ocazia Crăciunului, dedicate persoanelor cu deficiențe, copiilor orfani, caselor de batrâni, romilor, spitalelor (ortopedii, pediatrii, oncologii etc). În cadrul acestor programe, vom cânta atât colinde, cât și propriile compoziții și împreună cu alți voluntari, vom oferi cadouri sub formă de jucării, fructe, prăjituri, calendare, canețele de notițe etc. celor cărora le sunt dedicate evenimentele. De asemenea, se vor organiza piese de teatru și cu unele ocazii jonglerii și diverse jocuri cu copiii. Pentru un program detaliat a evenimentelor, clic aici.

Cum toate acestea necesită destul de mulți oameni și resurse, ne gândeam să deschidem și în voi apetitul de voluntariat :D . Și ce ocazie mai bună decât aceasta?

Așadar, propunerile noastre pentru cei dispuși, ar fi următoarele:

1. Puteți participa prin a dona unul sau mai multe dintre ingredientele menționate la început postului (indiferent de cantitate. Orice este binevenit)
2. Dacă aveți mai mult timp decât bani, ne puteți da o mână de ajutor la împachetat, sortat, gătit, idei, etc
3. Bineînțeles, dacă doriți, puteți veni cu noi la oricare dintre activitățile pe care le organizăm și să ne ajutați la distribuirea cadourilor și la colinde de grup

Punctele 1, 2 și 3 nu se exclud între ele. Dacă cineva vrea să participe doar la unul dintre ele, este binevenit. La fel și cei care vor să participe la toate :)

Cei interesați, ne pot contacta la om@om-band.com sau ne puteți suna la 0744 42 62 12 (Adi) sau 0741 439 720 (Oxana)

Vă așteptăm cu drag!

Spiritul OM fie cu voi!

0 comments

Concert Iulius Mall, 2 decembrie 2010

Formația OM îmi dă ocazia să îmi amintesc din nou și din nou că trăiesc. Poate sună pompos, însă sunt unele momente în viață care îți lasă amintiri profunde pe retina creierului. Ziua persoanelor cu dizabilități de la Iulius Mall este unul dintre aceste momente. Și asta nu pentru ca NOI am cântat :) . Și nici pentru că mi-a căzut greu pizza de după concert. A fost un întreg context de evenimente care a făcut totul special.

Îmbinarea locației, Iulius Mall, cu ocazia pentru care am cântat, Ziua persoanelor cu dizabilitati, este una care mie personal îmi evocă, la prima vedere, unele discordanțe. Imaginați-vă pe de o parte o furnicărie de oameni ieșiți la shopping, tumultul grabei de a nu întârzia undeva, haosul provocat de toate luminile, mirosurile și sunetele care te asaltează de la intrare, iar pe de altă parte o scenă amplasată în mijlocul mall-ului, pe care intrau și ieșeau diferiți artiști cu dizabilități. Vi se pare ceva ciudat în această imagine? Pe mine unul, m-a impresionat faptul că aceste persoane, deși au o viață atât de dificilă, au totuși puterea de a zâmbi… din inimă.

Și din nou, este unul dintre acele momente în care îți spui: cât de puțin apreciez ceea ce am și cât de puțin îmi pasă de cei din jurul meu. În circumstanțele date, acest gând zboară foarte natural de la un neuron la celălalt, până când se tamponează de impulsul unui zâmbet plin de bucurie și în același timp, plin de amărăciune. Este păcat că mulți dintre noi, când ne uităm la o persoană cu handicap, vedem doar suprafața: și-anume corpul acelei persoane cu anumita sa deficiență. În iureșul vieții noastre ocupate, uităm că noi de fapt suntem un suflet într-un corp și că celălalt suflet este la fel ca și noi toți: frumos și sclipitor. Și a fi OM înseamnă mai mult decât a avea un corp normal sau o minte ascuțită. A fi OM înseamnă a te uita în ochii celuilalt și a vedea sufletul din interior și nu haina (corpul) mai mult sau mai puțin sclipitoare pe care o poartă acel suflet.

În timp ce toate aceste gânduri îmi șuierau prin tărtăcuță, simt o smucitură și aud o pocnitură. Smucitura era de la Oxana care mă trăgea pe scenă (cică trebuia să începem), iar pocnitura nu știu de unde venea, însă m-am gândit s-o menționez doar așa, ca efect descriptiv ;) ”Toate ca toate… dar concertul cum a fost?” (vă întrebați poate)

Mai bine las imaginile să vorbească de la sine. De această dată, sonorizarea a fost mai bună ca la Alba Iulia, având în vedere și faptul că în mall era totuși peste 0 grade :) . Reglajele nu sunt însă cele mai reușite și astfel tobele sunt cam timide, însă am avut un membru surpriza: pe parcursul video-ului veți putea auzi (și la un moment dat vedea) o tamburină din public. Era una dintre entuziastele persoane cu sindromul down care asista activ la evoluția noastră :) . Nu întotdeuna pe ritm, însă acompanierea este mult apreciată ;)                                                                                                                                                                                                                                          Aceasta este una dintre noile noastre piese, numită OMhariOM, pe care sperăm că vom reuși să o înregistrăm în curând și să o postăm pe site.

Iar pentru cei care mai au încă răbdare, avem și câteva imagini. Restul le vom posta în secțiunea ”Foto” a site-ului, într-un album separat.

În următoarea perioadă, cu ocazia Crăciunului, ne vom pregătii pentru o serie de evenimente (concerte, teatru, jonglerii etc.) dedicate persoanelor defavorizate: orferlinate, case de bătrâni, romi, centre ale persoanelor cu dizabilități etc. Unele evenimente vor fi publice, așa că le vom posta pe site și pe facebook.

Nu uitați să lăsați comentarii sau alte impresii dacă doriți. Profilul nostru de Facebook este “formatia OM“, iar email-urile noastre sunt: info@om-band.com și om@om-band.com.

Vă așteptăm cu entuziasm și la viitoarele noastre evenimente!

Spiritul OM fie cu voi! :D

0 comments

Concert Alba Iulia, 25 noiembrie 2010

Un weekend de pOMină

În sfârșit pornim la drum. După ore de pregătiri și împachetat, am plecat. Mai avem aproximativ 2 ore până în Alba Iulia, unde suntem așteptați să deschidem festivalul ”Unitate și Prietenie” ediția 12 + 1 (presupun că n-au vrut să-i zică 13 :) . În fiecare an, cercetașii organizează acest festival, iar noi, formația OM (&Co) participăm cu muzică, fireshow și diferite ateliere pe parcursul festivalului.

Și de această dată, mașina e plină de oameni, instrumente, saci de dormit, rucsaci, mâncare etc. Cu 8 oameni în mașină nu e rost de liniște. Suntem puțin în întarziere (ca de obicei). Pe drum sperăm că Gopo (una dintre persoanele din organizarea festivalului) nu a uitat de reșou. Nu, reșoul nu e un nou instrument la care cântăm, ci e doar un ingredient foarte important pentru a nu îngheța de frig. Da, deschiderea este în aer liber. Nimic mai plăcut! Asta dacă nu e pe 25 noiembrie.

Într-un final, ajungem în cetatea din Alba Iulia unde se ține deschiderea. La primul pas făcut pe scenă, am crezut că vom avea nevoie de pioleți ca să ne tinem pe picioare. Nici noi nu eram atât de optimiști încât să sperăm să fie -4 grade si gheață pe scenă, însă trebuie să fie un început pentru toate.

Organizatorii, practici, ne ajută să cărăm instrumentele și dau fuga rapid după uitatul radiator. După puțin timp, pe alocuri gheața de pe scenă începe să se topească de la căldura reflectoarelor și de la micul dar căldurosul reșou. Întotdeauna m-au impresionat evenimentele organizate de cercetași. Au multe idei, și dacă reușesc să le pună în practică sunt chiar reușite. De fiecare dată când suntem invitați, mă minunează cu câtă răbdare pot face acele mici căsuțe de hârtie în care pun câte o lumânare și pe care apoi fie le suie pe o sfoară de te face să crezi că te uiți cu telescopul la stele, fie le pun de-a lungul potecii pe care diferitele grupuri de cercetași din diferite orașe trebuie să-l urmeze.

După lungi și friguroase pregătiri, cu doar scurte pauze de încălzire la radiator, cei 250-300 de cercetași își fac încet-încet dar zgomotos-zgomotos, apariția. Totul începe cu binecunoscuta prezentare a centrelor participante și cu strigătele de rigoare ale acestora (unele mai puternice, altele mai timide, unele mai pițigăiate, altele mai răcnite). Oricum, mi s-a părut amuzat că în momentul când centrul din Cluj a fost strigat, răspunsul a fost o liniște deplină. Am vrut să strigăm noi ceva, însă nu ne-ar fi crezut nimeni.

După un slidesow proiectat pe un ecran imens, cu imagini de la diferite evenimente cercetășești din anul aproape trecut, urmăm noi. Mâinile Oxanei sunt înghețate, fluierul lui Robi s-a acordat în ton cu temperatura, iar tobele degerate ne rugau să avem milă de ele. Nu de alta, dar la cât de frig era, puteau să pocnească în orice clipă. La un moment dat ne gândeam să dăm drumul și la mașina de aburi, așa de efect, însă după aceea ne-am dat seama că e de-ajuns să respirăm și suntem gata aburiți.

Am cântat 5 piese. În public, cercetașii dansau, însă nu știam dacă din cauza frigului sau pentru că le place muzica. Cert e că la final au cerut un bis și am cântat din nou Jaya Radhe. S-a mai făcut o tentativă de bis, însă deja ne era nouă prea frig și nu ne mai puteam dezlipi de reșou, așa că am încheiat declarând Festivalul deschis!

Din dorința de a fi cât mai detaliați, vom posta un mic filmuleț din ceea ce s-a întâmplat, însă ne vom cere scuze pentru calitate, deoarece era întuneric iar filmarea fiind de pe scenă, instrumentele se aud distorsionat

Una peste alta, a fost o experiență unică. Aceasta nu doar datorită călduroasei primiri din partea cercetașilor ci și a ”expediției” noastre ulterioare în Cheile Râmețului, chei care au tendința (mai ales iarna) să-și lase adânc amprenta în memoria unor muritori de rând, așa cum suntem noi. Dar despre Râmeț, poate cu altă ocazie, pentru că face subiectul de dicuție al unui întreg post :) . Singurul lucru care trebuie menționat, este că suntem norocoși că încă mai respirăm printre cuvântătoare și putem descrie cele întâmplate.

Pages:123456