OM zâmbi și-OM vedea
Acest post a fost scris într-o dimineață cu ninsoare ca-n povești. De ce menționez acest fapt? Citiți mai departe și veți vedea
”După toate calculele, ar trebui să fiu un OM matur, un OM mare. Tineți minte în copilărie prea-pusa întrebare ”Ce vrei să te faci când o să fi mare?”. Când suntem copii, avem idealuri, avem scopuri, o să fiu polițist sau doctoriță sau profesor sau fotbalist sau actor etc. Dar când creștem? Oare ne mai întrebăm cine suntem? Eu unul m-am decis. Azi dimineață, când am ieși la plimbare, mi-a fost clar: vreau să fiu copil…
Totul a început ca orice altă zi: duș, spălat pe dinți etc. etc. Însă la primul pas pe care l-am făcut când am ieșit din casă a fost de parcă am intrat din nou în ”lumea copiilor”.
Ningea. Stratul de zăpadă depășea orice nivel valabil pentru mașini. Ați observat? Cu cât mai mare frustrarea șoferilor, cu atât mai mare bucuria copiilor : ) Pășesc încet pe omătul scârțâitor și simt ceva în partea stângă a obrazului. Stau o clipă și mă întreb ce-o fi. Mai fac un pas și simt același ”ceva” și în partea dreaptă a obrazului. De data asta mă hotărărsc să cercetez mai în amănunțime chestiunea. După câteva clipe de nedumerire și confuzie îmi dau seama. Da! E…un zâmbet!!! Oare cum face zăpada să fie așa de veselă? Cu siguranță acest fenomen este cea mai distractivă jucărie naturală a copiilor. Gândiți-vă câte lucruri poți să faci cu ninsoarea: să o mănânci, să te dai pe ghețuș, să faci bulgări, să faci oameni de zăpadă, să te iei la trântă în ea, să te dai cu sania, cu sacul, cu patinele sau orice alt instrument alunecăcios, să faci îngerași, să scri pe zăpadă (de obicei pe mașini
, sau…pur și simplu…să o privești. Zăpada e fascinantă, mai ales în lumina zglobie a soarelui. Atunci, ea se transformă într-un curcubeu de culori, forme și reflexii.
Este de departe cel mai vesel fenomen care s-ar putea imagina. Cred că și de asta a fost lăsat: spre bucuria copiilor și spre a ne aminti nouă ”maturilor” să mai punem din când în când la o parte fețele serioase de business-mani și super-mani și etcetera și să clipim o dată pe an prin ochi de copil.
Da! Copil vreau să mă fac când o să fiu mare! Pentru că lor le ajunge zăpada, nouă ne trebuie Mall-ul. Lor le ajunge o minge, nouă ne trebuie birouri. Lor le ajunge bicicleta, nouă ne trebuie una, două sau trei mașini, vreo patru tiruri și-apoi mai vedem ce mai pică. Lor le ajunge o ciocolată (sau două) nouă ne trebuie un cont în bancă. Lor le ajunge iubirea, nouă ne trebuie și ura, invidia, egoismul etc., etc.
Ei își construiesc lumea lor de vise, noi ne construim lumea noastră de fier-beton cu lacăte, chei și seife. Ei își cresc zâmbete pe față, noi riduri pe frunte.
Nu vreau să fac aici o apologie a ce minunat e să nu ai responsabilități și ce nasol e să muncești. Nu! Fiecare își are rolul ei. Însă nu-i așa că de multe ori se întâmplă să uităm că de fapt suntem oameni? Că a fi OM nu înseamnă a uita de lucrurile frumoase. Sunt sigur că multe forme de așa-numită artă care au apărut în ultima vreme sunt tocmai o reacție la această uitare a omului de a zambi, de a fi inocent, de a fi frumos. Mi se pare câteodată că unii ”artiști” uită că arta, prin definiția sa, înseamnă o încercare de a exprima frumosul.
Ia uite unde am ajuns din elanul meu de fulgi de nea. Trăiască zăpada cu enervanta ei frumusețe!
De fapt o legătură tot există cu ceea ce vroiam să prezint în postul de astăzi. Formația OM, a participat pe 8 Ianuarie în Ceainăria ”Coșul Verde” la o seară de solidaritate cu oamenii din Sudan. Sabin și Ina, doi dragi prieteni ne-au invitat să cântăm și să improvizăm un moment de percuție împreună cu cei adunați în acea seară, pentru a ajuta la crearea unui spațiu propice discuției. Sabin și Ina au locuit 2 ani in Sudan și au lucrat în multe feluri pentru a îmbunătății situația socială locală. Contextul este unul vast și cam greu de explicat în câteva rânduri, însă ideea era că pe 9 Ianuarie, în Sudan s-a organizat un referndum la care oamenii au votat dacă Sudanul de Sud va deveni un stat independent sau nu. Oricare ar fi fost rezultatul referendumului, datorită situației din trecut și animozităților dintre diferitele formațiuni etnice, politice și religioase, totul putea să degradeze în conflicte armate și de gherilă. Noi și multe alte grupuri din întreaga lume, prin gestul pe care l-am făcut, am încercat să ne arătăm solidaritatea pentru o desfășurare pașnică atât a referendumului cât și a celor ce urmează după referendum.
Aveți aici câteva imagini de la una dintre melodiile/improvizațiile cântate împreună cu Sabin.
După toate calculele, ar trebui să fiu un OM matur, un OM mare. Tineți minte în copilărie prea-pusa întrebare ”Ce vrei să te faci când o să fi mare?”. Când suntem copii, avem idealuri, avem scopuri, o să fiu polițist sau doctoriță sau profesor sau fotbalist sau actor etc. Dar când creștem? Oare ne mai întrebăm cine suntem? Eu unul m-am decis. Azi dimineață, când am ieși la plimbare, mi-a fost clar: vreau să fiu copil…
Totul a început ca orice altă zi: duș, spălat pe dinți etc. etc. Însă la primul pas pe care l-am făcut când am ieșit din casă a fost de parcă am intrat din nou în ”lumea copiilor”.
Ningea. Stratul de zăpadă depășea orice nivel valabil pentru mașini. Ați observat? Cu cât mai mare frustrarea șoferilor, cu atât mai mare bucuria copiilor : ) Pășesc încet pe omătul scârțâitor și simt ceva în partea stângă a obrazului. Stau o clipă și mă întreb ce-o fi. Mai fac un pas și simt același ”ceva” și în partea dreaptă a obrazului. De data asta mă hotărărsc să cercetez mai în amănunțime chestiunea. După câteva clipe de nedumerire și confuzie îmi dau seama. Da! E…un zâmbet!!! Oare cum face zăpada să fie așa de veselă? Cu siguranță acest fenomen este cea mai distractivă jucărie naturală a copiilor. Gândiți-vă câte lucruri poți să faci cu ninsoarea: să o mănânci, să te dai pe ghețuș, să faci bulgări, să faci oameni de zăpadă, să te iei la trântă în ea, să te dai cu sania, cu sacul, cu patinele sau orice alt instrument alunecăcios, să faci îngerași, să scri pe zăpadă (de obicei pe mașini
, sau…pur și simplu…să o priveaști. Zăpada e fascinantă, mai ales în lumina zglobie a soarelui. Atunci, ea se transformă într-un curcubeu de culori, forme și reflexii.
Este de departe cel mai vesel fenomen care s-ar putea imagina. Cred că și de asta a fost lăsat: spre bucuria copiilor și spre a ne aminti nouă ”maturilor” să mai punem din când în când la o parte fețele serioase de business-mani și super-mani și etcetera și să clipim o dată pe an prin ochi de copil.
Da! Copil vreau să mă fac când o să fiu mare! Pentru că lor le ajunge zăpada, nouă ne trebuie Mall-ul. Lor le ajunge o minge, nouă ne trebuie birouri. Lor le ajunge bicicleta, nouă ne trebuie una, două sau trei mașini, vreo patru tiruri și-apoi mai vedem ce mai pică. Lor le ajunge o ciocolată (sau două) nouă ne trebuie un cont în bancă. Lor le ajunge iubirea, nouă ne trebuie și ura, invidia, egoismul etc., etc., etc., etc.
Ei își construiesc lumea lor de vise, noi ne construim lumea noastră de fier-beton cu lacăte, chei și seife. Ei își cresc zâmbete pe față, noi riduri pe frunte.
Nu vreau să fac aici o apologie a ce minunat e să nu ai responsabilități și ce nasol e să muncești. Nu! Fiecare își are rolul ei. Însă nu-i așa că de multe ori se întâmplă să uităm că de fapt suntem oameni? Că a fi OM nu înseamnă a uita de lucrurile frumoase. Sunt sigur că multe forme de așa-numită artă care au apărut în ultima vreme sunt tocmai o reacție la această uitare a omului de a zambi, de a fi inocent, de a fi frumos. Mi se pare câteodată că unii ”artiști” uită că arta, prin definiția sa, înseamnă o încercare de a exprima frumosul.
Ia uite unde am ajuns din elanul meu de fulgi de nea.
Trăiască zăpada cu enervanta ei frumusețe!
De fapt o legătură tot există cu ceea ce vroiam să prezint în postul de astăzi. Formația OM, a participat pe 8 Ianuarie în Ceainăria ”Coșul Verde” la o seară de solidaritate cu oamenii din Sudan. Sabin și Ina, doi dragi prieteni ne-au invitat să cântăm și să imropvizăm un moment de percuție pentru a arăta că și nouă ne pasă de ceea ce se întâmplă acolo. Sabin și Ina au locuit 2 ani in Sudan și au lucrat în multe feluri pentru a îmbunătății situația socială locală. COntextul este unul vast și cam greu de explicat în câteva rânduri, însă ideea era că pe 9 Ianuarie, în Sudan s-a organizat un referndum la care oamenii au votat dacă Sudanul de Sud va deveni un stat independent sau nu. Oricare ar fi fost rezultatul referendumului, datorită situației din trecut și animozităților dintre diferitele formațiuni etnice, politice și religioase, totul putea să degradeze în conflicte armate de gherilă. Noi și multe alte grupuri din întreaga lume, prin gestul pe care l-am făcut, am încercat să ne arătăm solidaritatea pentru o desfășurare pașnică atât a referendumului cât și a celor ce urmează după referendum.


