OMul bun și pOMul copt
Maratonul a început. Nimeni nu poate nega faptul că perioada Crăciunului e un adevărat maraton. Fie că această alergătură se referă la a face cumpărături, la a face curățenie, cozonaci, la a termina anul de lucru sau la a face cadouri, totul se întâmplă într-un iureș de neimaginat.
Și când te gândești că această perioadă ar trebui să însemne mai multă liniște sufletească și împlinire spirituală, te întrebi…pentru ce toată această nebunie?
Da, mall-urile sunt pline, mamele sunt super ocupate, studenții chiulesc de la ultimele cursuri sau predau în ultimul moment parțialele, străzile vuiesc de tumultul furnicăriei de mașini și toată lumea e fermecată de apropierea unei seri speciale, când în sfârșit fiecare își găsește un loc liniștit lângă șemineul sufletului. Seara Crăciunului este la distanță de doar la un clinchet de clopoțel și de uitați zurgălăi.
Ne tragem răsuflarea și pornim din nou la…colindat. Da! De data aceasta am și colindat. Casa de bătrâni Sf. Maria este deja una dintre locațiile noastre preferate. Oridecâteori avem șansa, tragem o fugă până acolo să vizităm acești oameni uitați de vreme și de majoritatea lumii. Asistentele ne spun că îi mai caută din când în când copiii. O dată pe lună când vin să le ia pensia. Trist, dar adevărat. Este într-adevăr un loc trist și de aceea ne bucură atât de mult să cântăm acolo cu orice ocazie pentru a întrezări pe chipurile sculptate de vreme câteva zâmbete printre riduri. Merită efortul.
”Prăjiturile pe care le-ați adus vor fi servite după masă. Se vor bucura mult, pentru că nu au nimic la desert” ne spune una dintre asistente.
La felul întâi am servit bătrâneilor niște supă de Samsara condimentat cu sare Medievală și piper de Jaya Radha. La felul doi am avut colind de Ucraina și două de România iar la desert o plimbare prin saloane cu cântare și cadouri.
Mai jos aveți o mostră din fiecare fel. Mestecați încet. Poftă bună!
Felul I
Felul II
Desert:
Click to share thisClick to share this