Concert Alba Iulia, 25 noiembrie 2010
Un weekend de pOMină
În sfârșit pornim la drum. După ore de pregătiri și împachetat, am plecat. Mai avem aproximativ 2 ore până în Alba Iulia, unde suntem așteptați să deschidem festivalul ”Unitate și Prietenie” ediția 12 + 1 (presupun că n-au vrut să-i zică 13 
. În fiecare an, cercetașii organizează acest festival, iar noi, formația OM (&Co) participăm cu muzică, fireshow și diferite ateliere pe parcursul festivalului.
Și de această dată, mașina e plină de oameni, instrumente, saci de dormit, rucsaci, mâncare etc. Cu 8 oameni în mașină nu e rost de liniște. Suntem puțin în întarziere (ca de obicei). Pe drum sperăm că Gopo (una dintre persoanele din organizarea festivalului) nu a uitat de reșou. Nu, reșoul nu e un nou instrument la care cântăm, ci e doar un ingredient foarte important pentru a nu îngheța de frig. Da, deschiderea este în aer liber. Nimic mai plăcut! Asta dacă nu e pe 25 noiembrie.
Într-un final, ajungem în cetatea din Alba Iulia unde se ține deschiderea. La primul pas făcut pe scenă, am crezut că vom avea nevoie de pioleți ca să ne tinem pe picioare. Nici noi nu eram atât de optimiști încât să sperăm să fie -4 grade si gheață pe scenă, însă trebuie să fie un început pentru toate.
Organizatorii, practici, ne ajută să cărăm instrumentele și dau fuga rapid după uitatul radiator. După puțin timp, pe alocuri gheața de pe scenă începe să se topească de la căldura reflectoarelor și de la micul dar căldurosul reșou. Întotdeauna m-au impresionat evenimentele organizate de cercetași. Au multe idei, și dacă reușesc să le pună în practică sunt chiar reușite. De fiecare dată când suntem invitați, mă minunează cu câtă răbdare pot face acele mici căsuțe de hârtie în care pun câte o lumânare și pe care apoi fie le suie pe o sfoară de te face să crezi că te uiți cu telescopul la stele, fie le pun de-a lungul potecii pe care diferitele grupuri de cercetași din diferite orașe trebuie să-l urmeze.
După lungi și friguroase pregătiri, cu doar scurte pauze de încălzire la radiator, cei 250-300 de cercetași își fac încet-încet dar zgomotos-zgomotos, apariția. Totul începe cu binecunoscuta prezentare a centrelor participante și cu strigătele de rigoare ale acestora (unele mai puternice, altele mai timide, unele mai pițigăiate, altele mai răcnite). Oricum, mi s-a părut amuzat că în momentul când centrul din Cluj a fost strigat, răspunsul a fost o liniște deplină. Am vrut să strigăm noi ceva, însă nu ne-ar fi crezut nimeni.
După un slidesow proiectat pe un ecran imens, cu imagini de la diferite evenimente cercetășești din anul aproape trecut, urmăm noi. Mâinile Oxanei sunt înghețate, fluierul lui Robi s-a acordat în ton cu temperatura, iar tobele degerate ne rugau să avem milă de ele. Nu de alta, dar la cât de frig era, puteau să pocnească în orice clipă. La un moment dat ne gândeam să dăm drumul și la mașina de aburi, așa de efect, însă după aceea ne-am dat seama că e de-ajuns să respirăm și suntem gata aburiți.
Am cântat 5 piese. În public, cercetașii dansau, însă nu știam dacă din cauza frigului sau pentru că le place muzica. Cert e că la final au cerut un bis și am cântat din nou Jaya Radhe. S-a mai făcut o tentativă de bis, însă deja ne era nouă prea frig și nu ne mai puteam dezlipi de reșou, așa că am încheiat declarând Festivalul deschis!
Din dorința de a fi cât mai detaliați, vom posta un mic filmuleț din ceea ce s-a întâmplat, însă ne vom cere scuze pentru calitate, deoarece era întuneric iar filmarea fiind de pe scenă, instrumentele se aud distorsionat
Una peste alta, a fost o experiență unică. Aceasta nu doar datorită călduroasei primiri din partea cercetașilor ci și a ”expediției” noastre ulterioare în Cheile Râmețului, chei care au tendința (mai ales iarna) să-și lase adânc amprenta în memoria unor muritori de rând, așa cum suntem noi. Dar despre Râmeț, poate cu altă ocazie, pentru că face subiectul de dicuție al unui întreg post . Singurul lucru care trebuie menționat, este că suntem norocoși că încă mai respirăm printre cuvântătoare și putem descrie cele întâmplate.